Parohia Ortodoxa Romana Dej s-a infiintat in luna mai 1873, din cendinciosii ortodocsi existenti in Dej si prin trecerea de la Greco-catoloci a circa 60-76 de familii. Credinciosii trecuti la Biserica Ortodoxa, in timp foarte scurt si-au ridicat un local de rugaciune, sau cum spune protopopul Greco-catolic Manzat “nu se stie prin ce modalitati, intr-o dimineata bunii poporeni din Dej se treziera cu o casa de scanduri dacuta in forma de biserica, in gradina unui credincios”. Locasul de inchinare a fost facut in gradina credincioasei Anica Pintea, luata in arenda, langa paraul Salca atunci str. Deac, devinta Saguna.

Locasul avea 7.30 m lungime si 5.30 m latine si a fost dotat cu cateva icoane donate de credinciosi. Localul era construit din scanduri, batutute cu cuie pe stalpi de brad intariti in pamant fara nici un fundament, acoperit cu sindrila. In anul 1876, proprietarul gradinii, la indemnul Greco-catolicilor si romano-catolicilor, renunta la arenda si le cere ortodocsilor sa mute locasul.

Credinciosii ortodocsi apeleaza la Consistoriul Arhidieceazan Sibiu sa fie ajutati pentru a putea procura un teren unde sa-si refaca zisa biserica. Consistoriul, interesat pentru a nu se destrama comunitatea nou infiintata si care avea un rol important in acest centru, unde de fapt se intentiona sa fie si sediul protopopiatului, aproba solicitarea si ajuta Parohia Ortodoxa sa cumpere un teren in suprafata de 610 stanjeni aflat pe strada Codrului, numita atunci si Ulita Timarilor (astazi Infratirii, nr. 18), de la vadua Cristina Musnai, nascuta Dosa, prin contractul din 18 mai 1876, cu 2.000 de lei, din fondul sa de 30.000 lei, contopit mai tarziu in fondul Rudolfin.

Pe aceasta gradina credinciosii ortodocsi au mutat si recladit locasul de rugaciune, unde au ridicat o clopotnita, si care a intrat in folosinta in 1876, fiind intrebuintat pana in 1905 cand se va intra in noua biserica. Pe terenul cumparat de Consistoriul Arhidiecezian Sibiu, Protopopul Teodor Herman construieste, tot cu ajutorul Consistorului, in anul 1880, o casa compusa din 2 camere de locuit si o culina, apoi o camera mai mare, in care se tinea scoala confesionala. In 1888, din camera de scoala s-a facut o camera si o culina pentru protoprezbiterul care locuieste in acea casa, iar pentru tinerea invatamantului s-a zidit catre ea, din piatra, o camera mai mare. Consistoriul de la Sibiu ajuta la ridicarea casei cu 600 lei, iar poporenii cu 500 lei. Orasul Dej fiind centru de judet, iar celelalte culte – romano-catolic, reformat, mozaic si greco-catolic – avand locasuri de cult, era umilitor ca ortodocsii sa aiba un locas asa de modest. La data de 31 iulie 1883, credinciosii ortodocsi primesc un paroh tanar, deosebit de intreprinzator, in persoana preotului Teodor Herman, care reuseste sa salveze tanara parohie ortodoxa de aceasta umilinta.

El constata, la venirea sa, ca parohia este mica si credinciosii sunt saraci, dar avand ambitia si vointa de a ridica un locas de cult adecvat, gaseste mijloace de a procura fonduri de la Consistoriul Arhidiecezian Sibiu, de la diferite banci din Bucuresti si din tara, cat si de la diferiti binevoitori. In anul 1897, din ajutoarele primite, a cumparat de la Ludovic Lov, cu suma de 2.800 lei, o gradina in suprafata de 317 stanjeni patrati, situata in strada de atunci Deac, apoi Saguna si astazi Gutinului. Timp de 2-3 ani, credinciosii au adunat piatra, caramida si nisip si la data de 22 iulie 1900, in urma unei licatii, s-a dat zidirea bisericii intreprinzatorului Faichter Albert si zidarului Wasz Imre, care au lucrat sub supravegherea arhitectului judetean Andreiu Karacsony din Dej, care a intocmit si planul bisericii.

Costul manoperei a fost de 14.000 coroane, iar costul total cu material, a fost de 24.000 coroane. Biserica a fost zidita din randuri de piatra si caramida asezate alternative. Lungimea interioara, cu turm si altar, a fost de 23.10 metri, latimea interioara de 10.90 metri, inaltimea de 9.40 metri si turnul de 34.20 metri. Planul arhitectului a fost intocmit la dimensiuni mai mari, in special in ceea ce priveste lungimea, dar, din lipsa de fonduri, s-a recurs la dimensiunile de mai sus. Protopopul Herman consemna intr-un proces verbal al parohiei, ca biserica se contruieste sub aceasta forma redusa datorita greutatilor financiare, dar noteaza ca, atunci cand fondurile vor permite si numarul credinciosilor va fi mai mare, se poate mari dupa nevoi.

Aceasta extindere s-a efectuat in anuu 1990-1993, cand s-a extins biserica cu 8 metri plus altarul. Biserica a fost ridicata in anii 1900-1902, crucea de pe turnul bisericii fiind pusa la data de 22 septembrie 1901 – ziua Sfintilor Parinti Ioachim si Ana. La data de 16/29 octombrie 1905 a fost sfintita provizoriu de catre protopopul Teodor Herman, asistat de prezbiterul Gavril Hanga – spiritual la Penitenciarul Gherla – si de parohii Augustin Herman din Valeni, Sigismund Lengyel din Salisca, Vasile Gog din Olpret si Petru Both din Sacatura. In anul 1904 a fost confectionat iconostasul din materialul brut de catre mesterii Ioan Mascasan si Ioan Rot, lucrarile de sculptura au fost executate de o firma din Budapesta, iar usile diaconesti si imparatesti au fost facute de catre Francisc Struhela din Cluj, in anul 1926.

Icoanele de pe iconostas au fost pictate in anul 1905 de catre profesorul de desen Szadnary ianos de la Gimnaziul de stat din Dej. In anul 1924 s-au facut stranele si scaunele din biserica (in numar de 61 de bucati), de catre “Prima cooperativa de tamplari” din Dej, care au fost asezate pe langa un perete. In 1902, biserica a fost inzestrata cu trei clopote: cel mare in greutate de 546 kg, procurat prin contributiile facute de protoprezbiterul Teodor Herman si de poporul greco-oriental din Dej, clopotul mijlociu, in greutate de 274 kg – donat de enoriasii Ioan Bota senior si Ioan Bota junior, clopotul mic, in greutate de 157 kg – donat de credinciosul Simion Pintea. Clopotele au fost confectionate de firma “Fabrica budapesteana de masini si pompe” din Budapesta. In anii 1916-1917, aceste trei clopote au fost ridicate de catre Comanda Militara Cesara Regeasca din Sibiu, pentru confectionarea de munitii, ceea ce a produs mare jale intre credinciosi si mare gol in averea parohiei (au fost platite cu 2 lei/kg). Clopotul mijlociu si cel mic au fost ridicate la 8 iulie 1916, iar cel mare la 30 noiembrie 1917, care, neputand fi purtat, a fost zdrobit de niste ostasi secui cu ciocane mari si asa in bucatele transportat intr-o zi de lucru.

Din cauza saraciei, aceste clopote nu au putut fi inlocuite pana in anul 1927, deci timp de 10 ani, credinciosii ortodocsi din Dej nu au auzit glas de clopot la biserica lor. In anul 1927, tot prin jertfelnicia unor buni enoriasi, s-au procurat alte trei clopote, confectionate la turnatoria de clopote cu renume “Frederic Honig” din Arad. Clopotele, constituind odoare pretioase ale bisericii ortodoxe din Dej, au fost transportate cu mare pompa de la gara la biserica, au fost impodobite cu flori si stegulete tricolor, asezate pe un car tras de 6 boi, au fost insotite de protopopul Teodor Herman si preotii Nicolae Soveriu si Alexandru Gherman, muzica Regimentului 81 Infanterie intonand imnuri de rugaciune, pe tot parcursul, iar corul Liceului de baieti din Dej, sub conducerea profesorului de muzica Mina Stanciu, au cantat cantari religioase. In anul 1927, dupa 25 de ani de la ridicarea bisericii, se reuseste ca biserica sa fie facuta demna de menirea pe care o are, prin zugravirea interioara si exterioara si inzestrarea cu cele necesare.

A urmat sarbatoarea cea mare a sfintirii ei de catre regretatul episcop al Vadului, Feleacului si Clujului, Nicolae Ivan, la data de 25 septembrie 1927. Episcopul Nicolae a sosit in Dej insotit de parintele secretar Laurentiu Curea, domnii profesori Dr. Ioan Pasca si Dr. Ioan Vasca si de parintele diacon Vasile Bogdan. La gara este asteptat de protopopul Teodor Herman si notabilitatile Dejului, prefectul Nicolae Grosu si primarul Dr. Pop Cornel. Raspunsurile la Sfanta Liturghie din 25 septembrie auf ost date de Corul Episcopiei, condus de profesorul de muzica Sava Columba. Dupa sfintirea bisericii si slujba arhiereasca a urmat o receptie la Palatul Prefecturii si apoi banchetul pregatit la restaurantul Romania, unde au participat 150 de persoane.

In decursul anilor, biserica a fost reparata, in exterior si in interior, in mai multe randuri. In 1960 s-a reparat interiorul si s-a zugravit de catre zugravul Valasnau, exteriorul a fost reparat in anul 1980, cand s-a dat jos toata tencuiala si s-a tencuit din nou, fiind stropita in ciment. In anii 1980 si urmatorii s-a constatat ca biserica este prea mica pentru numarul credinciosilor, care in zilele de duminica stateau foarte aglomerati; la marile Praznice stateau afara, iar copiii erau chemati in Sfantul Altar. S-au incercat toate posibilitatile pentru realizarea extinderii bisericii, dar, din cauza presiunii comuniste ce se facea impotriva Bisericii, nu s-a putut implini aceasta dorinta.

Totusi, in anul 1989, fara a avea o autorizatie de constructie, s-a demarat construirea balcoanelor interioare care dau posibilitatea participarii la slujba pentru inca aproximativ 200 de persoane. Lucrarea a fost executata de Sos Martin si fiii sai, care s-au dovedit foarte buni antreprenori, lucrarea fiind de buna calitate si estetica, picioarele balcoanelor fiind artistic construite, dand bisericii un aspect placut. Dupa 1989, dorinta credinciosilor si a preotilor de a extinde biserica s-a putut implini. Astfel, incepand din 1990, s-a luat legatura cu mai multe intreprinderi dejene, dornice de a executa aceasta lucrare si s-a cazut de acord cu “Trustul de Constructii Industriale Dej” si S.C. Ricona Dej care au executat extinderea bisericii in lungime cu 8 metri, plus altarul. Lucrarea s-a desfasurat intre anii 1991-1993. Prin aceasta s-a realizat planul arhitectural din 1900 si s-a implinit dorinta protopopului de atunci – Teodor Herman.

In toamna anului 1994 au inceput lucrarile de infrumusetare interioara cu pictura bisericeasca de catre pictorii Tristu Victor, Nicolae Andonas din Bacau si Stefan Teodor din Somcuta Mare, ajutati de Dosa Cristian din Dej. Lucrarea a durat 110 zile. Costul lucrarii, care s-a ridicat la suma de 70 de milioane lei, a fost suportat de catre credinciosii parohiei. Dupa ce s-au terminat aceste lucrari si biserica a fost impodobita ca o adevarata “Mireasa a lui Hristos”, a urmat evenimentul important al sfintirii ei, care a avut loc la data de 24 septembrie 1995 si a fost savarsit de catre Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu Anania si Prea Sfintitul Irineu Bistriteanul, inconjurati de toti consilierii Arhiepiscopiei, protopopii Baciu Viorel de la Bistrita, Dambu Ioan de la Nasaud si un numar de 30 de preoti din Protopopiatul Dej si din alte protopopiate. Liturghia arhiereasca s-a savarsit in fata bisericii, pe o estrada anume amenajata, iar strada din fata locasului a fost plina de credinciosi.

Evenimentul sfintiriii – petrecut la 68 de ani de la prima sfintire – a fost impunator si inaltator prin faptul ca au participat la el doi ierarhi. Masa, dupa sfintire, a fost oferita tot in restaurantul “Romania” (azi “Dacia”) si a fost sponsorizata de Primaria Municipiului Dej, fiind prezente toate oficialitatile orasului, preotii participanti la sfintire si Consiliul Parohial – in total 200 de persoane.