Primele comunităţi umane s-au aşezat în zona de confluenţă a Someşurilor cu multe milenii în urmă, încă din Paleolitic. Ele au fost atrase de posibilităţile de procurare a hranei prin vânat, pescuit şi cules, dar şi de fertilitatea solului din lunca Someşului. In perioadele următoare (Epoca Bronzului şi mai ales Epoca Fierului) s-a dezvoltat o puternică civilizaţie a dacilor, pe teritoriul Municipiului Dej şi în împrejurimile acestuia, atestate prin multitudinea şi bogăţia materialului arheologic. Pe raza municipiului Dej s-au făcut şi descoperiri izolate care aparţin epocii romane. După retragerea aureliană din anii 271-276, în teritoriile fostei provincii Dacia a rămas o puternică populaţie romanizată care va intra în contact cu valurile succesive ale popoarelor migratoare. Cel mai vechi document care aminteşte Dejul este din anul 1214. Ca aşezare, Dejul a existat însă cu mult înainte, pentru că dintr-un act de donaţie al regelui Bela al IV-lea din anul 1247 reiese că oraşul Dej exista, cu această denumire deja, în anul 1061. Ludovic cel Mare (1342-1382) fixează definitiv hotarele Dejului şi ale Ocnei în anul 1367. Acest rege organizează intens activitatea de la minele de sare din Ocna-Dej. Secolul al XVI-lea este unul de frământări politice şi religioase. Reforma religioasă a atins şi Dejul, pentru că în anul 1554 populaţia oraşului îmbrăţişează religia reformată luterană, iar din anul 1568 trece la confesiunea unitariană. La începutul acestui secol a fost construită în piaţa centrală a oraşului, pe ruinele vechii biserici catolice, biserica reformată ,,Sf. Ştefan”. Aceasta este un monument reprezentativ pentru goticul târziu transilvănean. După alte grele încercări situaţia oraşului a revenit la normal, la mijlocul sec. al XVIII-lea, intrând în graţiile împărătesei Măria Tereza (1740-1780) şi a fiului ei losif al ll-lea (1780-1790), care a vizitat oraşul în anul 1773. La Dej se înfiinţează în 1712 o şcoală susţinută de comunitatea saşilor, iar în 1715 a luat fiinţă şcoala romano-catolică, având ca limbă de predare latina. în anul 1783 mai este înfiinţată în Dej o şcoală romano-catolică pentru fete. Pe lângă aceste instituţii de învăţământ în oraş mai funcţiona vechiul gimnaziu reformat înfiinţat în 1568. Primii membri ai comunităţii evreieşti din zona Dejului s-au stabilit în urmă cu 350 ani. In jurul anului 1800 sunt atestate 70 de familii pe valea Someşurilor. Relaţiile dintre evrei şi celelalte grupuri etnice au fost paşnice, existând chiar împrumuturi culturale. Comunitatea evreiască din Dej s-a distins prin activităţi culturale deosebite: teatru, ansambluri tradiţionale, o puternică viaţă jurnalistică şi relaţii strânse cu comunităţile din străinătate. In Dej şi împrejurimile sale au avut loc evenimente importante în timpul revoluţiei de la 1848 – 1849. După revoluţie oraşul se reface rapid şi urmează o perioadă de înflorire. In ceea ce priveşte viaţa culturală a oraşului, aceasta se desfăşura prin Asociaţiunea Transilvană pentru literatura şi cultura poporului român („Astra”) care s-a înfiinţat în 1861 la Sibiu. Asociaţia ASTRA “Dr. Teodor Mihali”, există şi astăzi iar una dintre filiale funcţionează la Dej. în perioada 16-19 septembrie, 2004 a avut loc a 100-a Adunare Generală, iar “Lupa Capitolină” a fost dezvelită aici cu această ocazie, ca simbol şJ latinităţii, atestând totodată originea romapă a poporului şi limbii române. Un eveniment important în istoria oraşului s-a petrecut în mai 1866, când în drumul său de la Cernăuţi la Blaj, poetul naţional al românilor – Mihai Eminescu a poposit câteva zile la Dej. Situaţia românilor se va schimba însă după 1867, când regimul austro-ungar a hotărât anexarea Transilvaniei la Ungaria şi multe din drepturile câştigate de români vor fi anulate de o serie de legi discriminatorii şi anacronice. Cel mai important document a fost Memorandum-ul din 1892, prin care românii protestau faţă de anexarea Transilvaniei la Ungaria şi cereau drepturi politice şi civile pentru naţiunea română. In anul 1891 s-a înfiinţat la Dej prima bibliotecă publică, cea a despărţământului Astrei, devenită apoi Biblioteca Casina Română. Tot acum se înfiinţează Societatea literară, istorică şi etnografică (1898), care va pune bazele unei colecţii muzeale a oraşului Dej. In 1900 îşi începe activitatea la Dej compozitorul Guilelm Şorban, primul subprefect român al comitatului Solnoc – Dăbâca (şi apoi prefect al comitatului); el a compus peste 100 de lucrări vocal simfonice şi corale, fiind autorul celor mai frumoase piese muzicale inspirate din poeziile lui Mihai Eminescu. In anul 1907 începe construcţia Sinagogii, comunitatea evreiască conducându-se după învăţămintele Rabinului Mose, “Dumnezeu este steagul meu”. în perioada dintre anii 1867-1918, cunoscută ca „era liberală”, dezvoltarea economico-socială a cunoscut o înflorire puternică; s-au dezvoltat comerţul, construcţiile, schimbările aducând modificări importante vieţii oraşului nostru. Primul război mondial (1914-1918) a însemnat jertfă şi sacrificii pentru locuitorii oraşului, fapt pentru care s-a ridicat “Monumentul eroilor din primul Război Mondial”. O altă personalitate a fost preotul George Mânzat care a publicat în 1926 „Monografia Dejului”, prilej cu care a primit o parte din Premiul Statului ,,Gh. Asachi”, acordat de Academia Română. O deosebită dezvoltare cunoaşte presa scrisă, prin cele 20 de reviste şi ziare, care apăreau la Dej în perioada interbelică, specializate în cultură, pedagogie, politico-sociale, agronomie şi religie. Ea a grupat în jurul ei toată intelectualitatea din oraş dar şi alte categorii sociale din oraş, oferindu-le cadrul plăcut de petrecere a timpului liber. Această evoluţie a societăţii dejene va fi stopată de izbucnirea celui de-al doilea război mondial şi de urmările acestuia. De-a lungul vremii, evoluţia populaţiei a înregistrat creşteri semnificative ajungând la 4.318 familii de evrei în 1944. După Holocaust, numărul evreilor s-a redus la 513. La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în România la fel ca peste tot în Europa de Est, s-a instaurat un regim comunist. Perioada comunistă a marcat profund evoluţia social-economică a Municipiului Dej. Caracteristicile regimului comunist au fost: dezvoltarea unei singure ramuri industriale în detrimentul serviciilor şi industriei producătoare de bunuri de consum; urbanizarea forţată prin atragerea populaţiei rurale din împrejurimi şi construirea unor noi cartiere de blocuri cu dotări şi facilităţi reduse. Monumentul Deportaţilor Evrei, opera sculptorului Izsak Marton din Ţârgu-Mureş, străjuieşte Sinagoga (din anul 1947) amintind de suferinţele îndurate în lagărele morţii ale unei naţiuni al cărei singur păcat a fost dorinţa de a contribui la dezvoltarea economică a localităţilor în care au trăit şi muncit. Anul 1989, a însemnat înlăturarea comunismului în România, ca şi în alte state din Europa. Evenimentele petrecute în decembrie 1989, care au contribuit la căderea regimului ceauşist, s-au resimţit şi în municipiul Dej. Muncitorii din întreprinderi au ieşit atunci în stradă, pentru a-şi câştiga libertatea, precum şi în semn de solidaritate cu „oraşele martir” din România, fără a se înregistra evenimente tragice. In ultimii 15 ani, municipiul Dej şi-a schimbat înfăţişarea datorită muncii susţinute a funcţionarilor primăriei şi a membrilor Consiliului local, care au încercat să vină în sprijinul cetăţenilor prin punerea în practică a mai multor programe. Acestea au în vedere: crearea de noi locuri de muncă, abilitarea infrastructurii, înlocuirea şi extinderea reţelei de apă şi canalizare, noi firme de producţie şi de servicii pentru populaţie.